Povestea cutiuțelor

Orele fixe sunt minunate, pentru că vin repede, una dupa alta, și te scapă de toate frustrările legate de nevoia de a mânca un ceva anume, uite, chiar în clipa asta. Dar orele fixe sunt deopotrivă nemiloase pentru că, indiferent cât de relaxat sau super ocupat e programul tău zilnic, ele se succed rapid și implacabil, iar telefonul face gălăgie și te pune să bagi ceva în gură din trei în trei ore.

Cum eu sunt femeie cuminte, hai să zic că 7 dimineața mă prinde aproape întotdeauna la mine acasă, dar pe urmă e prăpăd: ora fixă vine pe unde nici cu gândul nu mă gândesc – în vreo clasă, pe hol, la bibliotecă, în assembly cu micuții, în training cu profesorii, la concert, la spital, la balet, la vamă, în aeroport, ce mai – aiurea! La școală, mai e cum mai e… mă descurc eu, dar dacă nici măcar la școală nu sunt, atunci chiar nu se poate ști prea clar unde mă voi afla la ora fixă.

Mai pe la început am făcut foamea de câteva ori bune, până să mă prind că în timp ce trei ore între mese, ca la bebeluși, sunt Absolut Perfecte, săritul unei mese înseamnă șase ore luuungi de foaaaaame.

E foarte ciudat cum absolut fiecare mamă din lume este perfect echipată cu absolut tot ce are nevoie pentru îngrijirea perfectă și fără greș a bebelușului sau micuțului, acasă sau aiurea, prin lume, indiferent unde este nevoie, dar când ne confruntăm cu nevoia simplă de a ne purta de grijă nouă însene toate “momentele cheie” ale vieții ne prind complet nepregătite – fără batistă, fără tampoane, fără bilet de autobuz, fără benzină, fără cheia de la bloc, fără forfecuță, fără ruj, fără bani, fără ac de siguranță, fără apă și invariabil, fără nici o fărâmă de mâncare când sună ceasul la oră fixă sau când, pur și simplu, foamea zice “mănâncă, oamo, și tu ceva, nu vezi că ți-e foame?…”

Într-o zi de mare foame, când bineînțeles că sună de ora unu și eu mă aflam în mare viteză, într-un taxi, spre o direcție extrem de importantă, mi-am adus brusc aminte că în copilaria mică a Minimushului meu, aveam mereu în geantă niște cutiuțe mici și colorate, de la Tupperware, în care aveam întotdeauna pregatită o gustarică uscată, cu ceva dulce și ceva sărat, să aibă copilul de unde alege, și o gustărică umedă, de obicei fructe sau legume, tăiate în bucățele, să aibă Minimushul ceva sănătos de ronățit. Firește că în aceeași seară mi-am căutat, prin sertare, vechile cutiuțe ale Minimushului, care stateau cuminți și colorate, ușor prăfuite, pe un fund de sertar.

După vreo două săptămâni de mâncat la ore fixe, mi-am dat seama că mâncam toată ziua numai alimente reci și mai mult uscate, asta pentru că masa mea de prânz de la ora 1 venea după ora de masă de la cantina, și până îmi venea mie timpul să mănânc, tava mea era întotdeauna rece, iar supa era deja strânsă de mult… Începuse să mă doară uneori stomacul și mă gândeam că treaba asta cu orele fixe devine din ce în ce mai complicată… Și uite așa mi-am amintit că, la un moment dat, prin clasa a noua, Maximusha se hotărâse brusc să devină concomitent și vegetariană și antagonistă în relația cu mâncarea de la cantina școlii, și că vreo câteva luni, cât a durat curentul vegetarian, i-am împachetat zilnic mâncărica pentru pranz în … ați ghicit … niște cutiuțe drăguțe de la Tupperware, numai bune de transportat într-un ghiozdan de adolescent (sau, culmea culmilor, într-o poșetă de mamă) și care puteau ușor găzdui o supă, o salată, o mâncărică gustoasă și, ușor de încălzit în deplasare și la ora dorită. Firește că în aceeași seară mi-am căutat prin sertare vechile cutiuțe ale Maximushului, care stăteau cuminți și colorate, ușor prăfuite, pe un fund de sertar.

Așa am început să circul peste tot, echipată cu micile mele cutiuț. Le pregătesc de cu seara și le iau cu mine pe unde umblu. Am două cutiuțe moștenite de la Maximush, care pot servi de masa completă, o supă sau ceva asortiment de mâncărici pentru pranz, două-trei cutiuțe moștenite de la Minimush, care pot conține un pahar de fructe tăiate sau o mână de fructe mici, cum sunt strugurii, afinele, cireșele și mai am două-trei cutiuțe care sunt mici-mici, unii le-ar numi chiar minuscule – una are 30ml și alta 50ml, mai precis, intră în ele cât un pod de palma de nuci sau fructe uscate, adică numai bine de-o gustare care face diferența între ‘snack mic la timpul lui’ și ‘mi-e foaaaaame’ mai multe ore la rând, până la următoarea oră fixă.

Așa cum v-am spus, le-am cumpărat pe toate în diverse etape-cheie ale vieții mele (sau ale copiilor mei) de la Tupperware și pe cele mai mici m-am obișnuit să le am în geanta întotdeauna, că nu se știe niciodată când lovește ora fixă așa, brusc și pe nepusă masă.

Cu timpul, am început să împachetez și să fotografiez, în fiecare seară, după cină, mesele de la orele 10, 1 și 4, când în majoritatea zilelor mele de muncă mă aflu fie la școală, fie brambura pe undeva. Uneori, la ele se adaugă și cina, în zilele în care știu precis că nu ajung acasă la timp, iar alteori, din anumite motive (de exemplu, nu era nimic pe-acasă de împachetat), îmi propun din timp să mănânc la prânz ceva comandat de afară.

Metoda cutiuțelor a început ca un sistem de prevenire a foamei, dar am înțeles destul de repede că, odată umplute și fotografiate, cutiuțele mele diminutive au însemnat și continuă să însemne o disciplina și responsabilitate alimentară care îmi cam lipseau – în cutiuțe încape o anumita cantitate de mâncare și nimic în plus, iar dacă le-am planificat, umplut, fotografiat și publicat pe grup, “les jeux sont faits, rien ne va plus” – mănânc cât e acolo în cutiuță și gata.

În grupul de Fix, cutiuțele mele au devenit, în timp, niște mici “vedete” cum le-a zis deunăzi Mirela Retegan. Există în grup o doamna tare drăgută (MG), care mă întreabă zilnic dacă am pregătit cutiuțele, și care multă vreme m-a așteptat, zi de zi, să i le arăt gata pregătite, de cu seară. O altă prietenă dragă, (MS), este printre primele de la care cutiuțele au primit, luni de zile, primul “like” al zilei, în semn de aprobare a conținutului și încăpățânării cu care le pregătesc zi de zi. În fiecare zi primesc întrebări despre conțiutul cutiuțelor, iar (MS) îmi mai și numară, atentă, migdalele, care trebuie musai să fie fix opt la număr, porția ideală stabilită în timp, prin încercare și eroare.

La sfârșitul zilei, când mă întorc acasă (mai nou pe bicicletă) după o zi lungă și bine ancorată de orele fixe ale zilei, cutiuțele mele goale produc, în poșeta mea, un fel de gălăgie blândă, calmă, care e semnul clar că ziua de muncă s-a încheiat.

Știu că toate astea sună puțin ciudat, dar după ce ai petrecut zece – cincisprezece, iaca mai bine de douăzeci de ani din viață, învățând să devii adult, mamă, șef de trib, mă rog, ce ai mai devenit tu acolo între timp, adaptându-te și re-adaptându-te nevoilor și cerințelor copiilor, jobului și tuturor responsabilităților generale de adult, după ce ți-ai organizat viața, timpul și obiceiurile după nevoile și cerințele absolut oricui, cu excepția propriei persoane, treaba asta cu reorganizarea vieții, pentru a te re-include și pe tine, cere un pic de organizare, un pic de încăpățânare, un pic de timp și… niște cutiuțe mici și drăgute, care să te ancoreze în noua ta realitate de zi cu zi. Și, frumoasa metaforă, dar uite că ancorele astea ale mele au aparținut cândva lui Mini și lui Maxi care, crescând, au învățat să-și poarte singure de grijă, așa încât să am și eu timp penru mine. Și, în plus, mi-au mai și lăsat “moștenire” bunătate de cutiuțe, ca să pun acum ordine în viața mea, așa cum puneam odinioară ordine în viața lor. Ahhh… ce minunat! Les jeux sont faits, și mâine-poimâine, mă trezesc că-mi fură Maxi cutiuțele, să plece cu ele în lumea largă…

4 Comments
  1. Cristina…o persoană minunata,ordonată,consecventă și mereu cu cutiutele ei deosebite❤după ea…mi-e draga,si urmăresc mereu ce posteaza👏😚

Lasă un comentariu

Your email address will not be published.

 

Suntem aici, pentru tine!
Alătură-te comunității Fix la Fix, pe pagina de Facebook. Aici vei găsi inspirația și motivația de care ai nevoie, exemple în care imposibilul care a devenit posibil, prieteni care se susțin reciproc și necondiționat!

Dacă ai întrebări sau nelămuriri, adresează-le specialiștilor noștri! Scrie-ne pe adresa de mail fix@fixlafix.com

Intră în comunitatea noastră și vei primi toate noutățile la Fix!